INTERVIU TRENT REZNOR

TV on the Radio - Heroes

David Bowie a acceptat ca cei de la TVOTR sa faca cover dupa celebra piesa pentru a aparea pe compilatia War Child ce va fi lansata peste doua zile.cam asta ar fi tracklistul:
01 Beck: "Leopard-Skin Pill-Box Hat" (Bob Dylan cover)
02 The Kooks: "Victoria" (Kinks cover)
03 The Hold Steady: "Atlantic City" (Bruce Springsteen cover)
04 Hot Chip: "Transmission" (Joy Division cover)
05 Lily Allen ft. Mick Jones: "Straight to Hell" (Clash cover)
06 Yeah Yeah Yeahs: "Sheena Is a Punk Rocker" (Ramones cover)
07 Franz Ferdinand: "Call Me" (Blondie cover)
08 Duffy: "Live and Let Die" (Paul McCartney cover)
09 Estelle: "Superstition" (Stevie Wonder cover)
10 Rufus Wainwright: "Wonderful / Song for Children" (Brian Wilson covers)
11 Scissor Sisters: "Do the Strand" (Roxy Music cover)
12 Peaches: "Search and Destroy" (The Stooges cover)
13 Adam Cohen: "Take This Waltz" (Leonard Cohen cover)
14 Elbow: "Running to Stand Still" (U2 cover)
15 The Like: "You Belong to Me" (Elvis Costello cover)
16 TV on the Radio: "'Heroes'" (David Bowie cover)

si o preascultare Heroes:


si pentru cei care nu stiau, vocalul TvOTR joaca in ultimul film Jonathan Demme "Rachel Getting Married".

The Wrestler

In ultima vreme nu am mai scris nici o parere despre filmele pe care le-am vazut.si nu neaparat pentru ca nu am vazut filme care sa-mi placa, ci pentru ca nu am coerenta necesara sa scriu despre ce vad si ce ascult.imi place doar sa informez, sa mai schimb un cuvant doua cu cate un amic etc. mi-am luat inima in dinti si dupa cam 2 saptamani de cand am vazut filmul mi s-au sedimentat cateva idei.cam astea ar fi:
Desi e doar la al 4-lea film de lung-metraj Aronofsky demonstreaza o forta cinematografica redutabila. De la un film rastignit de critici si supra evaluat de urbani si de studentii la arte vizuale, adica “Pi” pana la The Fountain e o cale imensa in ceea ce priveste stlistica si procedurile cinematografice folosite, incluzand aici si tipul de subiect propus cinefilului. Ceea ce e asemanator la primele lui trei filme este un stil propriu de a expune introspectiile personajelor. Fiecare personaj traieste, clar, o drama mai simpla omeneasca sau una extrasensoriala.
The Wrestler vine ca un ceai pe langa spirtoasele de genul “Requiem for a dream” sau “Pi”. Poate ca un ceai japonez din secolul nostru, mai degraba, nu ca un ceai din dinastia Ming. Adica nu cu multe procedee filosofice ci cu o abordare mai omeneasca, mai pamanteasca. Simplitatea subiectului nu ii permite totusi unui regizor format cu filosofii complexe vizuale sa exploreze zona indie americana ca un Gus Van Sant sau Paul Thomas Anderson. El merge chiar acolo, in inima Americii si desi e prea devreme sa spun asta, dar de Wrestler este una dintre cele mai incitante grimly, magnetic repulsiv filme pe care le-am vazut intr-o lunga perioadă de timp, este poate unul dintre cele mai bune filme americane din 2008.
Personajul principal Randy “Ram” isi traieste drama ; aceea a unui lupator de wrestling trecut de varsta, dar care inca se mai foloseste de numele lui format in anii 80’, atata cat poate. Si dandu-si seama, datorita unui atac de cord, ca ar trebui sa-si reconsidere pozitia fata de el insusi, incearca o relatie cu o striparita – jucata de o foarte sexy Marisa Tomei- care noapte de noapte ii acorda un lap-dance precoce si vrea sa isi revitalizeze relatia cu fica lui. Relatii, interactiuni, situatii la limita banalului construiesc in schimb doua optiuni pentru personaj. Una este aceea de a face parte din cultura derizoriului si a depravarii morale dar umane paradoxal a unui blonav de inima sau a unui erou rapus de propriile orgolii in stil European.
Filmul nu are morala, procedeu care salasluieste in mai toate filmele americane si devine cult tocmai prin simplitatea lui , simplitate pe care multi cineasti o incearca mai nou si nu le iese nimic.
Mickey Rourke, desi cu urme de botox in sistem reuseste sa exprime tocmai ce este el: un fost erou cu pretentii la success chiar si dupa 20 de ani de cariera. Personajul i se potriveste de minune, poate de aceea Aronofski e si mai intelligent decat altii, alegand un actor exact asa cum trebuie ales.
Filmul este o lovitura dupa lovitura, exact ca in secventa de final, lovituri care duc la un sfasietor regret. Acela ca nu vei vedea in fiecare zi un film ca acesta.

ESCAPE FROM POST ROCK BUNDLE

Ca sa termin cu apocalipsa, am pastrat ceva mai licoros pentru final.problema e ca in curand or sa apara ep-uri si lp-uri noi la cateva trupe si o sa ma manance degetele sa pun cate ceva din ele.depinde de reactii.oricum trupa Escape the Day este o trupa din Germania mama si din cauza decesului unuia dintre membrii, a fost scos un singur album : Ghostless.goth-ul amestecat cu down-tempo si cu post rock in 2005 evident ca nu a fost bagat in seama.astazi doar cativa mai vorbesc de albumul asta, de aceea eu ii voi onora pe toti ce care mai intra pe blogul asta cu intregul album.nici nu cred ca se vinde, sau poate nu stiu eu, dar prefer sa asculte mai multa lume ceea ce e din punctul meu de vedere o capodopera.evident in aceasta zona muzicala. :)

POST ROCK ?

Am remarcat un interes pentru Maybeshewill.ma bucur.ca sa diversific un pic playlistul vostru va mai recomand cateva trupe:

Daturah - Vertex


Leech - Totem And Tabu


Kinski - Semaphore


3 trupe din zone geografice total diferite dar care au un cod unic de perceptie a realitatii.sau din punctul unora de vedere , de deformare a ei.trupele astea sunt soundtrackul ideal pentru orice deprimat sau pentru nebuni.iar eu deprimat nu sunt si nici nu o sa fiu niciodata. :)
nu ma astept sa ascult asa ceva made in romania.in acel caz apocalipsa va fi trecuta deja. :))

enjoy

DEPECHE MODE

probabil cei mai multi stiu ca DM vor lansa un album nou, de pe care cu siguranta vom auzi si noi in concertul ce va sa vina.
SOUNDS OF THE UNIVERSE va fi lansat in aprilie pe 20 si va fi precedat de un single pe 6 aprilie la piesa WRONG.
se stie deja si tracklistul:
'In Chains'
'Hole To Feed'
'Wrong'
'Fragile Tension'
'Little Soul'
'In Sympathy'
'Peace'
'Come Back'
'Spacewalker'
'Perfect'
'Miles Away'/'The Truth Is'
'Jezebel'
'Corrupt'
din pacate nu am nici un leek de pe album, sau cel putin nu l-am gasit eu.in fine.
cateva imagini din studio:

IF ONLY WE WOULD TRY

In ziua de azi e foarte complicat sa ne bucuram de ce e important defapt.Da. noi nu mai vedem lucrurile simple, nu le mai simtim si nu ne mai putem bucura de ele.Poate ar trebui sa ne schimbam atitudinea unii fata de altii si sa nu mai fim atat de pesimisti, indoielnici si indoiti.MAYBESHEWILL e o trupa de post-rock, un gen de care probabil multi stiti ca are o doza puternica de pesimism ne spune intr-un mod apocaliptic de-a dreptu ca suntem singurii responsabili de ceea ce suntem.Intr-o maniera originala ne-am cam tras-o.Dupa unii ireversibil. Altii sunt optimisti. Unii mai spera.Si eu ma aflu printre ei.

Maybeshewill - Not For Want Of Trying

si
Nine Inch Nails - ONLY