GARY NUMAN

The Pleasure Principle este un album abolut actual in conditiile in care synthpopul recapata usor...ushor anvergura pe care o avea in anii 80 prin diferite alte subgenuri actuale.exagerez un pic.e clar.dar incerc sa reconsider pozitia unui mare artist care a fost uitat, cel putin la noi, din motive sa le spunem "balcanice".putini sunt cei care stiu de Gary Numan mai mult decat "Cars", "Metal", Down in the Park" si |"Are Friends Electric".Toate aceste piese fiind incluse pe albume mai vechi de 90'.Eiii..."pionerul", asa cum e considerat de multi artisti si critici in voga astazi a facut 2 albume de exceptie in ultimii 7 ani...PURE si JAGGED.si pentru ca in momentul asta ascult Jagged pot spune cu mana pe inima ca imi doresc sa fiu prezent la un concert live Gary Numan.clar.Albumul este foarte electric, dark si cu accente clare de industrial.pe acest album colaboreaza cu muzicieni de exceptie, de la Jerome Dillon (ex- Nine Inch Nails) la Andy Gray si Martin McCarrick (ex-Siouxsie & The Banshees).piesa care imi place cel mai mult este "In a dark place".dar trebuie ascultat albumul in intregime pentru ca reuseste sa creeze o atmosfera pe care putine trupe reusesc sa o creeze asa de bine.ma refer la trupe care canta o muzica aprox de acelasi gen.omul este clar tributar anilor in care a devenit celebru si pastraza o oarecare doza din acea vreme si in ceea ce priveste videoclipurile sale.aici puteti vedea mai multe extrase video de pe ultimul album.+ un podcast interviu aici.enjoy