Danny Boyle.la el e clar.nici un film nu seamana cu celalalt.de la Shallow Grave pana la Sunshine nimic nu e la fel.reporterii il intreba daca e in cautarea unui stil, daca nu se poate decide?...nu, nu , nu...asta e stilul lui.sincer.mi-au placut toate filmele lui, chiar si prostioare romantice ca si A Life Less Ordinary sau Millions.in fine.ultimul film e o exploatare a psihologiei omului intr-un sens in care s-a mai incercat in cinema.deci nu e nimic nou.dar...Boyle arunca in fata o chestie destul de interesanta: sacrificiul.si nu in varianta cea mai la-ndemana, adica 8 oameni se sacrifica pentru intreaga umanitate.nu.sacrificiul personal pentru cunoasterea suprema.unul din personaje(nu va spun care) mentioneaza la un moment dat ca noi nu suntem decat praf in oki.si suntem dispensabili pentru Dumnezeu.adica atotputernicul vrea ca omenirea sa dispara, de ce sa te pui cu el?in principiu nu-ti mai ramane nimic de facut decat sa te intalnesti cu el.stiu ca suna destul de ambiguu, dar dupa ce vedeti filmul va veti lamuri.in felul asta eu am inteles finalul.dar doar asa.adica daca luam altfel, finalul este super-american si cred ca Boyle a trebuit sa plateasca niste politze.in fine.imi doresc ca Danny Boyle sa faca filme din ce in ce mai bune.daca iau filmul asta la puricat ii gasesc o gramada de defecte.dar nu ma las dus de aceasta posibila inganfare si spun ca filmul mi-a placut mult(mai putin finalul care este chiar foarte pentru mase...largi).
No comments:
Post a Comment